Numele provine de la regina franceză care a avut degetele la picioare unite cu o membrană, ca laba gâștei. Cartea este pătrunsă de o filozofie dublă a vieții: cea reală și cea denaturată, care dorește „a întoarce sfintele scripturi cu capul în jos“, după cum ne lămurește ilustrul autor. Eroii romanului își permit să filozofeze la mesele slinoase ale acestui și altor edificii, cu ospătari, bucătari și mufloni veseli.
Cartea descrie tribulațiile unui tânăr la începutul veacului al XVIII-lea, Jacques Ménétrier, fiul unui ospătar. Primind oarece știință de carte de la un calugăr capucin, băiatul îl va înlocui pe motanul Miraut în misiunea de a răsuci țepușa pe care sunt puse păsările la frigare. Intră apoi sub protecția abatelui Coignard, care îl rebotează Jacobus Tournebroche și îl învață latina și greaca. Sunt angajați de un alchimist aflat în căutarea salamandrelor și a silfidelor mitice în textele antice ale autorilor alchimiști. Vor întâlni personaje pitorești precum: un alchimist, două femei frivole, un capucin vagabond, un bătrân evreu gelos. Tânărul va face o călătorie inițiatică, în care va cunoaște dragostea și gelozia, înainte de a reveni în sânul familiei și a deveni librar.
