La treizeci și cinci de ani, Stendhal o cunoaște pe Matilde Dembowski, de care se îndrăgostește fulgerător. Respins de femeia adorată, își propune să scrie o carte în care să facă o analiză „exactă și științifică“ a iubirii. Astfel ia naștere eseul Despre dragoste. Pornind de la o tipologie a iubirii cu patru categorii – iubirea-pasiune, iubirea-capriciu, iubirea fizică și iubirea din vanitate –, Stendhal descrie procesul de „cristalizare“ prin care îndrăgostitul ajunge la „iubirea perfectă“. Rezultatul este o carte unde considerațiile obiective au pe alocuri o profundă amprentă personală, unde poezia și anecdota se împletesc cu psihologia, iar vocea filozofului e acompaniată de aceea a îndrăgostitului.
