Invierea este ultimul roman al lui Tolstoi la care a lucrat cu intreruperi un deceniu intreg.Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cand isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adolescenta si pe care a sedus-o ceva mai tarziu. Atunci cand femeia devine victima unei erori judiciare stupide Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze pentru a o salva cu orice pret potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica. Invierea este un tablou vast al Rusiei de sfarsit de secol XIX in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune peste bogatia stralucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamant a justitiei si a Bisericii.„La prima vedere fictiunea lui Tolstoi pare infectata de convingerile lui religioase. De fapt arta scriiturii sale este atat de puternica de clara incat ea transcede universalul si lasa in urma ideile oricarei religii. In ultima instanta ce-l framanta pe ganditorul Tolstoi depaseste ordinea estetica sau morala; miza romanelor sale este alta Viata si Moartea.“ (Vladimir Nabokov)„Am inceput usor-usor cu Turgheniev si a fost o nimica toata. Mi-am pus atunci mintea si n-am avut ce-alege din domnul de Maupassant. Am luptat doua runde cu dl. Stendhal si mi se pare ca la a doua am avut oarece avantaj. Cu dl. Tolstoi cel putin deocamdata n-am avut curaj sa ma urc in ring.“ (Ernest Hemingway)„Se prea poate ca scrisul sa vina din minte sau din inima. Cand scrii cu mintea cuvintele se asaza pe hartie cuminti fara cusur. Dar cand scrii cu inima ai atat de multe ganduri in cap atat de multe imagini iti framanta fantezia incat scrisul ti se poticneste tot ce pui pe hartie este ciuntit si necopt.“ (L. N. Tolstoi)
